Tratamentul funcțional al sindromului umărului


Geometria tratamentul funcțional al sindromului umărului, structurile capsulo-ligamentare, muschii si inervatia contribuie impreuna la stabilitatea articulara, fiind interdependente si legate intrinsec de o buna functionare.

Pe de alta parte, articulatia umarului este mai putin stabila decat majoritatea celorlalte articulatii din organism, aceasta particularitate permitandu-i sa realizeze miscari pe toate axele si cu o amplitudine crescuta, dar in acelasi timp predispune umarul la numeroase accidentari.

Periartrita scapulohumerala

In literatura medicala sunt descrise mai multe clasificari ale sindromului de impigement. Clasificarea lui Neer, una din primele clasificari, care a marcat un pas important in intelegerea patologiei umarului recunoaste 4 tipuri de sdr. Tip I — sub 25 ani, reversibil, edem, tendinita, tratament conservator 2.

tratamentul funcțional al sindromului umărului tratament la șold și genunchi

Tip II — 25 — 40 ani, cicatrice fibroasa, tendinita, tratament chirurgical 3. Medicina moderna imparte sindromul de impingement in 4 mari tipuri: 1. Impingement primar 3.

Periartrita Scapulo Humerala (PSH): Cauze si Simptome

Impingement intern 4. Impigement genunchi creak sau extern Este cel mai apropiat de ceea ce Neer a descris ca sd de impingement al umarului clasificarea de mai sus.

  1. Articulația degetului mic doare pe mâna stângă
  2. Tratarea artrozei articulațiilor cu miere
  3. Umărul dureros la pacienții geriatrici - Revista Galenus
  4. Capsulita retractilă - Revista Galenus
  5. Laura Cupșa, medic specialist recuperare medicală Capsulita retractilă adezivă umărul înghețat — frozen shoulder sau sindromul algoneurodistrofic al umărului reprezintă retractarea și îngroșarea capsulei articulației gleno-humerale și determină apariția unei dureri care se instalează progresiv, dar și o pierdere a amplitudinii articulare de evoluție graduală.
  6. Tratamentul artrozei piciorului gradului I
  7. Dureri articulare umflături pe gât
  8. Modalitati de tratament mai agresive ar trebui utilizate in cazuri refractare dupa 4 luni de fiziokinetoterapie, la acei pacienti la care tratament neoperator nu isi dovedeste eficacitatea.

Este afectata inflamatie sau ruptura regiunea superioara sau bursa tendonului coafei rotatorilor TCRcu alte cuvinte patologia este extra-articulara, in afara articulatiei gleno-humerale, limitata la spatiul subacromial. Tipic acesti pacienti au peste 50 de ani, dar poate fi prezent si la 22 de ani rar.

Sindromul de impingement al umarului

Durerea apare in regiunea anterioara a umarului in momentul ridicarii bratului. Poate aparea si noaptea cand pacientul se intoarce pe umarul afectat.

tratamentul funcțional al sindromului umărului artroza brahială

Deoarece sindromul de impingement primar se datoreaza in general modificarilor degenerative si osteofitice de la nivelul articulatiei, radiografia umarului este imperativa atunci cand se suspecteaza acest tip de impingement. Initial apare hipotonia coafei rotatorilor care, daca se prelungeste, determina instabilitate functionala, ce, la randul ei, in timp determina laxitatea capsulei glenohumerale cu aparitia subluxatiei la miscari specifice in articulatia umarului.

Mușchii Umărului

In final cronicizarea impingementului secundar evolueaza cu ruperea TCR sau a labrumului. Pacientii sunt de obicei tineri, iar durerea este localizata in regiunea anterioara sau antero-laterala a umarului.

Pe langa durere, dureri la nivelul umerilor după fractura de claviculă clinic mai cuprinde slabiciune in membrul superior afectat si limitarea amplitudinii de miscare a umarului.

Impingement intern glenoid Este cauza cea mai frecventa de durere in regiunea posterioara a umarului intalnita la atleti aruncarea greutatii, sulitei, halterofilitenismeni sau inotatori, cei care prin natura ocupatiei lor trebuie sa ridice in mod repetat greutati deasupra capului zugravi, sudori, macelari, tinichigii etc si frecvent este gresit diagnosticata ca tendita coafei rotatorilor. Mai poarta numele de impingement glenoid postero-inferior IGPI.

Mecanismul de producere consta in extensia umarului, abductia si rotatia externa a bratului, iar prezenta retro-versiei humerusului poate predispune la aparitia acestei patologii. Tabloul clinic este dominat de durere cu evolutie insidioasa, fara istoric de accidentare, care initial este legata doar de activitatea sportiva.

O diminuare a acestui spatiu, sub 6 mm, poate deveni simptomatica.

tratamentul funcțional al sindromului umărului artrovex gel cena

Mecanismul de producere consta in flexia umarului, adductia si rotatia interna a bratului. Este lezat tendonul muschiului subscapular fie printr-un proces de degenerare intrinseca, fie din cauza suprasolicitarii ceea ce il face susceptibil la rupere.

tratamentul funcțional al sindromului umărului arta leac pentru articulații

Durerea este profunda, localizata in regiunea anterioara a umarului medial de ligamentul coracoacromial, cu limitarea mobilitatii in special la flexie, adduxtie si rotatie interna semnul Hawkins. Semnele de instabilitate anterioara a umarului sunt negative.

Tratamentul funcțional al sindromului umărului

Necesita de obicei interventie chirurgicala ce consta in cocaroplastie cu repararea rupturii tendonului subscapular.

Diagnostic Anamneza — trebuie sa cuprinda un istoric medical complet, insistandu-se asupra profesiei si asupra activitatilor recreative desfasurate.

O buna descriere a durerii de la nivelul umarului, incluzand debutul, momentul aparitiei acesteia, localizarea, iradierea, caracterul durerii, factorii care o agraveaza si cei care o amelioreaza, prezenta altor simptome, asocierea cu anumite activitati — toate acestea pot facilita stabilirea diagnosticului corect.

Examinarea clinica a umarului incepe cu inspectia regiunii in cauza, pentru a decela eventuale deformari, cicatrici, edem sau scadere a masei musculare atrofie. Apoi, articulatia umarului si toate grupele musculare din zona respectiva sunt palpate pentru a localiza durerea.

Amplitudinea de miscare pasiva si activa vor fi determinate prin rotirea bratului bolnavului in diferite planuri si inregistrand orice diminuare a miscarii si orice durere care apare la miscare. Se determina forta musculara si examenul neurologic local. Examinari paraclinice Radiografia din incidenta anterioposterioara, laterala si axilara sunt importante in evaluare pentru evidentiera unor depuneri de calciu in articulatie, boli ale oaselor sau ale articulatiei.

Daca simptomele nu dispar dupa saptamani de terapie conservatoare, alte metode imagistice se pot dovedi utile.

Capsulita retractilă

RMN detecteaza un spectru larg de afectiuni, de la degenerare pana la ruptura partiala sau totala. Mai poate evidentia leziuni ale tesuturilor moi si este deosebit de util in urmarirea evolutiei postoperatorii. Ecografia mio-entezo-osteo-articulara poate fi si ea utila deceland rupturi medii la nivelul coafei rotatorilor. Electromiografia si studiul velocitatii conducerii influxului nervos sunt obligatorii atunci cand o afectare neurologica este suspectata. Tratament In timpul fazei acute a sindromului de impingement, tratamentul conservator presupune repaus al umarului, aplicare de gheata local 15 minute de ori pe zi si tratamentul funcțional al sindromului umărului de medicamente antiinflamatorii nesteroidiene.

tratamentul funcțional al sindromului umărului durere după căderea articulației șoldului

Scopul tratamentului este reducerea durerii si inflamatiei si restabilirea functiei normale a umarului. Se pot administra infiltratii cu corticoid ce pot ameliora sindromul algic si inflamator.

Miscarile cauzatoare de discomfort trebuiesc reluate treptat dupa disparitia totala a durerii.

Umărul dureros la pacienții geriatrici

Un program supravegheat de stretching si exercitii de intarire destinate cresterii amplitudinii miscarii sunt deosebit de folositoare pentru reluarea functionalitatii umarului. In plus, un program de exercitii pe care bolnavul trebuie sa le efectueze acasa este esential in combaterea recurentei. Tratamentul cirurgical este specific fiecarui tip de impingement si este urmat in mod obligatoriu de terapie fizicala electroterapie antialgica si antiinflamatoare, magnetoterapie, ultrasonoterapie, laserterapie si kinetoterapie pentru a imbunatati forta musculara si amplitudinea miscarii.